RELIEFUL
În aceasta zonă, formațiunile cristalofiliene hercinice sunt reprezentate de calcare cristaline. Învelisul sedimentar este reprezentat prin depozite de vârstă mezozoică aparținând jurasicului superior reprezentat prin calcare noduloase care trec pe verticală la calcare în plăci, calcare masive și calcare recifale, cretacicului reprezentat prin șisturi argiloase slab metamorfozate, microconglomerate și gresii, aparținând cretacicului inferior respective depozite conglomeratice și grezoase de vârsta cretacic superior.
Din punct de vedere geografic, Comuna Ocolis este situată pe văile Arieșului și Ocolișului (afluent pe stânga al Arieșului), în partea nordică a județului Alba, parțial în Munții Trascăului și parțial în Muntele Mare, masive despărțite de cursul mijlociu al râului Arieș. De asemenea, în parte, comuna este situată în mica depresiune a Ocolișului, sculptată în cadrul culoarului Arieșului.
Muntii Trascăului
Muntii sunt dispusi între Valea Ampoiului la sud si Valea Racilor sau Turenilor, la nord, nordul lor fiind dispus în judetul Cluj, iar restul masivului se afla în judetul Alba. Fara sa atinga înaltimea întâlnita în alte grupe ale Carpatilor României, Muntii Trascaului reprezinta, totusi, o unitate extrem de diversificata ca peisaj, cu un remarcabil potential turistic, doar în parte valorificat pâna in prezent. În ciuda faptului ca au înaltimi sub 1 400 m, ei apar destul de impunatori, mai ales când sunt priviti din Culoarul Muresului, de unde-si dezvaluie un profil crenelat, cu acel aer de atragatoare salbaticie. Muntii Trascaului reprezinta o unitate montana care compenseaza lipsa urmelor glaciare, a piscurilor semete, cu alte valente — cu nimic mai prejos ca importanta — dintre care am aminti micro-relieful periglaciar, bine reprezentat aici. Atractia turistica pe care o exercita acest masiv consta, poate, tocmai din neasteptata lor complexitate si diversitate peisagistica.Fara îndoiala, un rol important în definirea trasaturilor cadrului natural al Trascaului îl are relieful carstic, bine reprezentat, ce cuprinde întreaga gama de forme specifice, ce se impun, mai totdeauna, cu multa personalitate în peisaj. In plus, integrarea acestui tip de relief în cadrul morfologiei dezvoltate pe celelalte roci — sedimentare, magmatice si metamorfice — se face într-o armonie peisagistica desavârsita. Calatorul ajus în împaratia de culmi, de creste sau platouri, întrerupte neasteptat de vai prapastioase, întâlneste, la tot pasul, privelisti de o frumusete aparte. În timp ce în nordul si in sudul acestei unitati montane asezarile apar doar pe vai si în cadrul depresiunilor, in partea centrala a Muntilor Trascaului satele si catunele urca pâna sus pe coama lor, risipindu-se pe crestele muntilor. Natura a înzestrat spatiul carpatic al Trascaului cu numeroase locuri interesante nu numai din punct de vedere stiintific, dar si turistic, numele unora având deja o mare rezonanta, precum cheile Turzii, Turenilor, Râmetului, Galditei, Întregaldelor, Cetii, Aiudului, Ampoitei.De asemenea, masivele calcaroase Bedeleu si Ciumerna, Coltii Trascaului si Piatra Cetii, pesterile Huda lui Papara, Poarta Zmeilor, Bisericuta, Liliecilor, marea dolina Vânatara, o serie de defilee ca cele ale Arietului, Iarei, Hatdatelor etc., pentru a nu aminti decât câteva dintre ele. Existenta unei retele optime de drumuri — situate fie la periferia perimetrului montan al Trascaului, fie directionate spre inima acestuia, unele dintre ele reusind sa-l traverseze — la care se adauga un adevarat paienjenis de poteci, faciliteaza accesul spre cele mai îndepartate si izolate puncte de interes turistic. Noi drumuri în curs de modernizare, traseele turistice marcate, crearea de noi baze de cazare si de alte dotari vin în întâmpinarea celor dornici sa patrunda în lumea de frumuseti a acestor munti, care ni se ofera cu darnicie, rezervându-ti, totodata, înca multe alte taine, mai ales legate de lumea tacuta si rece, ostila uneori la prima vedere, dar mereu fascinanta a adâncurilor.
Muntele Mare
Este situat în Carpatii Occidentali, în partea de nord-est a Muntilor Apuseni. Din punct de vedere administrativ, Muntele Mare se gaseste pe teritoriul judetelor Cluj si Alba.
Masivul Muntele Mare constituie zona cea mai veche a muntilor Apuseni. Impreuna cu Muntii Bihor si Muntii Vladeasa, formeaza pivotul orografic al Apusenilor, dominând ca un bastion zonele înconjuratoare (Valea Ariesului, depresiunea Iara – Vlaha – Savadisla, depresiunea Huedin). Nota dominanta a reliefului este data de larga desfasurare a suprafetelor de nivelare, reprezentate de culmi largi cu aspect de platou, si de vaile puternic adâncite, adesea cu caracter de defileu (V. Iara, V. Somesului Rece etc.). Urmele evolutiei îndelungate a acestor munti sunt concretizate prin prezenta celor trei suprafete de nivelare sincrone celor din Carpatii Meridionali: Farcas – Cârligati (la 1600 – 1800 m altitudine), de o planitate remarcabila, Marisel – Maguri (1000 -1300 m), cu multe asezari risipite de tip crâng, si Fenes (600 – 800 m), mai putin dezvoltata. Fiind înconjurat de zone depresionare joase si vai adânci, Muntele Mare pare mai înalt si mai masiv decât este în realitate. Altitudinea maxima se înregistreaza în Vf. Muntele Mare, care cu cei 1826 m este al treilea ca înaltime în Apuseni, dupa Cucurbata Mare (1849 m) si Vladeasa (1836 m).
Substratul geologic al acestor munti prezinta o mare complexitate litologica si structurala. Fundamentul acestui masiv îl constituie rocile cristaline vechi, al caror grad de metamorfozare creste dinspre periferie spre zonele centrale. Aceste roci metamorfice sunt reprezentate în principal din sisturi cloritoase si sericitoase, gnaise, filite, amfibolite etc. În axul acestui fundament cristalin a fost injectata o puternica masa de granite sub forma unui batolit imens, cunoscut sub denumirea de Granitul de Muntele Mare. Pe latura sudica si sud-estica îsi fac aparitia si rocile sedimentare de diferite vârste. Dispunerea unei bare de calcare carbonifere în partea de SE, coroborata cu actiunea de eroziune exercitata de factorii externi, a dus la aparitia unor abrupturi si creste calcaroase spectaculoase (Scarita – Belioara, Vulturesele, Leurda – Leasu) precum si unor pitoresti sectoare de chei (Cheile Runcului, Cheile Pociovalistei, Cheile Posegii etc.)
HIDROLOGIA
Rețeaua colectoare este dată de pârîul Ocoliș și afluenții săi. Pârîul Ocoliș nu a secat niciodată în raport cu afluenții săi, mai ales cei din zonele necalcaroase, iar pe o distanță de aproximativ 5 km ce străbate satul Vidolm trece râul Arieș.
În ansamblul ei, rețeaua hidrografică aparține bazinelor Mureșului și Someșului. Arieșul colectează apele de pe versantul sudic, sud-estic, estic și nord-estic (văile Bistra, Bistricioara, Valea Mare, Valea Caselor, Lupșa, Sărtaș, Sălciuța, Poșaga Ocolișul, Ocolișelul, Valea Ierii cu afluenții ei…) iar Someșul Rece de pe versantul vestic și nord-vestic (Valea Ursului, Irișoara, Săteanu, Făgetu, Negruța, Păltinița, Căprița, Bîrlogu, Rîșca…). Regimul hidrografic reflectă condițiile climatice specifice, înregistrându-se frecvente viituri iarna și o scurgere maximă primăvara.
CLIMA
În general, clima zonei este continental moderata. Predomina influenta circulatiei vestice care aduce mase de aer umed si influentele sudice si sud vestice ce aduc mase de aer tropical. Este prezenta o circulatie nordica si nord- estica ce permite patrunderea aerului rece de origine polara sau arctica.
Clima zonei este influentata de Muntele Mare, reprezentat printr-un climat de munte cu anumite nuantari ce decurg din pozitia masivului fata de circulatia atmosferica dominanta si masivele muntoase învecinate. Situat mai estic în cadrul Apusenilor, masivul Muntele Mare este „ecranat” de Muntii Bihor si Vladeasa, ce „fortifica” Apusenii spre vest. Ca urmare, cantitatea medie anuala de precipitatii este redusa (circa 1000 mm) în comparatie cu cea din M.Bihor si Vladeasa (1200 – 1300 mm/an). Circulatia generala a maselor de aer este din sector vestic. Aceasta circulatie explica si amplitudinile termice anuale mai mici decât în Carpatii Meridionali sau Carpatii Orientali. Aceeasi influenta vestica determina caderea unor cantitati mai mari de precipitatii În vestul masivului si pe versantii cu expozitie vestica.
Pe culmile înalte, la peste 1600 m, temperatura medie anuala se situeaza în jurul valorii de 2 grade Celsius, pentru ca la poale sa se ridice la 7-8 grade Celsius. În luna ianuarie, pe culmi, temperatura medie este de -5 grade Celsius, la poale -l grad Celsius pe versantii vestici si sud-vestici si -3 grade Celsius pe cei nordici si nord-estici. În luna iulie, temperatura medie este de 10-11 grade Celsius pe culmi, iar la poale 17-18 grade Celsius pe versantii nordici si nord-estici si 17-19 grade Celsius pe versantii cu expozitie sudica si vestica.