Perioada de după cucerirea romană

Perioada de după cucerirea romană

Dupa razboaiele daco-romane, Dacia devine provincie romana pana la retragerea din timpul imparatului Aurelian din 275-276 d.Hr. Reteaua de orase si de sate romane este foarte densa si coerenta, ceea ce schimba radical fata Daciei. In orase sunt instalate garnizoane militare romane pentru paza provinciei. De asemenea, sunt adusi colonisti din toate regiunile Imperiului Roman. In zona Muntilor Apuseni vin colonisti illyri, deja specializati in exploatarea aurului. Prezenta colonistilor illyri este confirmata de o serie de tablite cerate descoperite la Rosia Montana. Se poate presupune ca si pe teritoriul de astazi al comunei Ocolis au ajuns cativa spalatori de aur illyri, sau de alta origine. Descoperiri arheologice par sa confirme aceasta prezenta – fie chiar si sporadica – a colonistilor romani.
Astfel, dintr-un loc neprecizat din satul Ocolis provine o moneda de bronz din secolele II-III.
La Vidolm s-au facut o suma de descoperiri arheologice mai importante. In primul rand, s-au descoperit monede romane de secol II-III. In al doilea rand, langa raul Aries au fost observate urme ale spalarii nisipului aurifer.
Din aceasta zona provin si o secure din fier, de epoca romana, precum si caramizi si olane romane, materiale ce indica existenta unei asezari. Aceste descoperiri romane sunt mentionate de istoricul Dumitru Popa in cartea “Villae, vici, pag3. Asezarile rurale romane din Dacia intracarpatica”.
Pe baza descoperirilor arheologice putem afirma ca in epoca romana exista pe teritoriul de astazi al comunei Ocolis cel putin o asezare omeneasca, un sat, ai carui locuitori se ocupau – cel mai probabil in afara de agricultura si cresterea animalelor – cu spalarea nisipurilor aurifere din Aries.
Daca e sa parasim acum domeniul descoperirilor arheologice pentru domeniul legendelor, trebuie sa mentionam ca in traditia orala din Ocolis se spune ca in locul numit Grohotele Cioprii ar fi existat in perioada romana mine de aur. Aurul s-a exploatat (prin spalarea nisipurilor aurifere) pe teritoriul comunei Ocolis cel putin pana in anul 1560, conform unui document citat de Pal Binder in articolul „Geografia istorica a Muntilor Apuseni”, publicat in revista Apulum.
Avand in vedere structurile de organizare din Transilvania medievala, se poate presupune ca satul Ocolis (probabil deja intemeiat) ar fi putut face parte din voievodatul lui Gelu, ca zona de granita. Statutul de zona de granita reiese din toponimele din hotarul satului Ocolis. Astfel, doua locuri din hotar se cheama Presaca (unul inspre satul Ocolisel, celalalt langa stancile de la Vulturese). Acest toponim trimite la intariturile care delimitau in epoca medievala diferitele formatiuni politice. Presacile erau intarituri realizate cu valuri de pamant si palcuri de padure (lat. indagines). De asemenea, intrarea in sat a fost dintotdeauna desemnata cu numele de origine maghiara Vama, ceea ce iarasi trimite la statutul de frontiera pe care localitatea pare sa-l fi avut. Stim din Cronica lui Anonymus ca voievodatul lui Gelu era strabatut de cel putin un rau din nisipurile caruia se extragea aur: acest rau nu e altul decat Ariesul. Dupa ce ungurii il inving pe Gelu, Transilvania intra – cel putin teoretic – in componenta regatului ungar.

Print Friendly, PDF & Email