In veacul al XV-lea, Ocolisul era situat pe platoul de la Agre. Foarte probabil, satul era alcatuit din case de lemn acoperite cu paie, asemanatoare cu colibele cu o singura incapere si tinda, stranse in jurul unei biserici cu arhitectura similara cu cea care se afla astazi in satul Lunca Larga, poate ceva mai redusa ca dimensiuni. Vagi urme ale acestei biserici se mai gasesc pe platoul de la Dealul Varaticului. in fruntea satului statea un cneaz, care avea atributii judecatoresti si militare si care conducea adunarea de „oameni buni si batrani” care aveau diferite atributii in organizarea vietii de obste.
Conform cu lucrarea istoricului Stefan Pascu, „Voievodatul Transilvaniei”, Ocolisul era centrul unei obsti de sate, un fel de punct de polarizare locala a vietii politice romanesti din zona. Din subordinea Ocolisului faceau in acea vreme satele: Filea, Plaiuri, Deleni, Micesti, Aiton, Padureni, Craiesti (sate cu cnezi), Iara, Surduc, Agris, Saliste, Sacel (sate fara cnezi). Numarul populatiei din Ocolis era destul de mare, dat fiind ca la inceputul veacului al XV-lea se constata un fenomen de roire, frecvent in lumea satului romanesc medieval. Cand populatia dintr-un sat devenea prea numeroasa, o parte din locuitori se desprindeau de consatenii lor si plecau sa intemeieze un nou sat. In cazul ocolisenilor, o parte din ei au pus bazele satului Ocolisul Mic (astazi Ocolisel), de cealalta parte a masivului Varvuiata, intre 1419 (Poss. Oklos) si 1426, cand apar in documente numele de Naghaklos (Ocolisul Mare) si Kysaklos (Ocolisul Mic) sub care cele doua sate vor fi cunoscute timp de vreo cateva sute de ani.