Din istoricul comunei  
 
     Localizare
     Istoricul comunei
     Potentialul comunei
     Primaria
     Turismul
     Informatii utile
     Oportunitati - afaceri
       Home


         Vremea la Ocolis

Originea asezarilor Perioada dupa ocuparea romana
Organizarea administrativa in sec XV
Ortodoxia
Rascoala lui Horea
Organizarea sociala in sec XIX
Revolutia de la 1848
Satul Ocolis - istorie si actualitate

Istoricul comunei Ocolis coincide cu istoria localitatilor din Muntilor Apuseni si reflecta evenimente istorice care au marcat trecutul intregii Transilvanii.
Cum era de asteptat, la aceste evenimente au participat in mod direct si locuitori ai comunei Ocolis.


Originea asezarilor

Imagine din satelitLocuirea teritoriului dateaza inca din neolitic si se continua in perioada antica. Un tezaur dacic descoperit la Posaga dovedeste ca aici a existat o comunitate de dacogeti destul de puternica. Tezaurul a fost descoperit pe terotoriul satului Coltesti, comuna Posaga si consta din mai multe fibule care sut expuse in prezent la Kunsthistorisches Museum din Viena.
Descendenta actualilor locuitori din ramura dacica este sustinuta de cercetatorul Vasile Netea in lucrarea "Muntii Apuseni. Muzeu istoric si panteon al poporului roman", publicata in 1977. El sustine, fara sa demonstreze stiintifica, fatul ca in costumul traditional din Ocolis, se regasesc elemente din vechiul port al dacilor (p. 142).
sus

Dupa cucerirea romana

Dupa razboaiele daco-romane, Dacia devine provincie romana pana la retragerea din timpul imparatului Aurelian din 275-276 d.Hr. Reteaua de orase si de sate romane este foarte densa si coerenta, ceea ce schimba radical fata Daciei. In orase sunt instalate garnizoane militare romane pentru paza provinciei. De asemenea, sunt adusi colonisti din toate regiunile Imperiului Roman. In zona Muntilor Apuseni vin colonisti illyri, deja specializati in exploatarea aurului. Prezenta colonistilor illyri este confirmata de o serie de tablite cerate descoperite la Rosia Montana. Se poate presupune ca si pe teritoriul de astazi al comunei Ocolis au ajuns cativa spalatori de aur illyri, sau de alta origine. Descoperiri arheologice par sa confirme aceasta prezenta – fie chiar si sporadica – a colonistilor romani.
Astfel, dintr-un loc neprecizat din satul Ocolis provine o moneda de bronz din secolele II-III.
La Vidolm s-au facut o suma de descoperiri arheologice mai importante. In primul rand, s-au descoperit monede romane de secol II-III. In al doilea rand, langa raul Aries au fost observate urme ale spalarii nisipului aurifer.
Din aceasta zona provin si o secure din fier, de epoca romana, precum si caramizi si olane romane, materiale ce indica existenta unei asezari. Aceste descoperiri romane sunt mentionate de istoricul Dumitru Popa in cartea "Villae, vici, pag3. Asezarile rurale romane din Dacia intracarpatica".
Pe baza descoperirilor arheologice putem afirma ca in epoca romana exista pe teritoriul de astazi al comunei Ocolis cel putin o asezare omeneasca, un sat, ai carui locuitori se ocupau – cel mai probabil in afara de agricultura si cresterea animalelor – cu spalarea nisipurilor aurifere din Aries.
Daca e sa parasim acum domeniul descoperirilor arheologice pentru domeniul legendelor, trebuie sa mentionam ca in traditia orala din Ocolis se spune ca in locul numit Grohotele Cioprii ar fi existat in perioada romana mine de aur. Aurul s-a exploatat (prin spalarea nisipurilor aurifere) pe teritoriul comunei Ocolis cel putin pana in anul 1560, conform unui document citat de Pal Binder in articolul „Geografia istorica a Muntilor Apuseni”, publicat in revista Apulum.
Avand in vedere structurile de organizare din Transilvania medievala, se poate presupune ca satul Ocolis (probabil deja intemeiat) ar fi putut face parte din voievodatul lui Gelu, ca zona de granita. Statutul de zona de granita reiese din toponimele din hotarul satului Ocolis. Astfel, doua locuri din hotar se cheama Presaca (unul inspre satul Ocolisel, celalalt langa stancile de la Vulturese). Acest toponim trimite la intariturile care delimitau in epoca medievala diferitele formatiuni politice. Presacile erau intarituri realizate cu valuri de pamant si palcuri de padure (lat. indagines). De asemenea, intrarea in sat a fost dintotdeauna desemnata cu numele de origine maghiara Vama, ceea ce iarasi trimite la statutul de frontiera pe care localitatea pare sa-l fi avut. Stim din Cronica lui Anonymus ca voievodatul lui Gelu era strabatut de cel putin un rau din nisipurile caruia se extragea aur: acest rau nu e altul decat Ariesul. Dupa ce ungurii il inving pe Gelu, Transilvania intra – cel putin teoretic – in componenta regatului ungar.
sus
Organizarea administrativa in sec XV si dupa

In veacul al XV-lea, Ocolisul era situat pe platoul de la Agre. Foarte probabil, satul era alcatuit din case de lemn acoperite cu paie, asemanatoare cu colibele cu o singura incapere si tinda, stranse in jurul unei biserici cu arhitectura similara cu cea care se afla astazi in satul Lunca Larga, poate ceva mai redusa ca dimensiuni. Vagi urme ale acestei biserici se mai gasesc pe platoul de la Dealul Varaticului. in fruntea satului statea un cneaz, care avea atributii judecatoresti si militare si care conducea adunarea de „oameni buni si batrani” care aveau diferite atributii in organizarea vietii de obste.
Conform cu lucrarea istoricului Stefan Pascu, "Voievodatul Transilvaniei", Ocolisul era centrul unei obsti de sate, un fel de punct de polarizare locala a vietii politice romanesti din zona. Din subordinea Ocolisului faceau in acea vreme satele: Filea, Plaiuri, Deleni, Micesti, Aiton, Padureni, Craiesti (sate cu cnezi), Iara, Surduc, Agris, Saliste, Sacel (sate fara cnezi). Numarul populatiei din Ocolis era destul de mare, dat fiind ca la inceputul veacului al XV-lea se constata un fenomen de roire, frecvent in lumea satului romanesc medieval. Cand populatia dintr-un sat devenea prea numeroasa, o parte din locuitori se desprindeau de consatenii lor si plecau sa intemeieze un nou sat. In cazul ocolisenilor, o parte din ei au pus bazele satului Ocolisul Mic (astazi Ocolisel), de cealalta parte a masivului Varvuiata, intre 1419 (Poss. Oklos) si 1426, cand apar in documente numele de Naghaklos (Ocolisul Mare) si Kysaklos (Ocolisul Mic) sub care cele doua sate vor fi cunoscute timp de vreo cateva sute de ani.
sus
Perenitatea ortodoxiei

Dupa includerea Transilvaniei in Imperiul Habsburgic, in aceasta provincie cu populatie majoritar romaneasca a inceput un razboi intre austriecii catolici si ungurii care trecusera in marea lor majoritate la protestantism. Incercarile de convertire a romanilor la calvinism, facute in veacul al XVII-lea, au ramas fara prea mare ecou, ceea ce i-a determinat pe austrieci –prin intermediul calugarilor iezuiti– sa incerce atragerea romanilor inspre catolicism. Aceasta incercare a fost incununata de mai mult succes, deoarece s-a gasit varianta mixta, de compromis, a greco-catolicismului. Daca in unele sate de pe Valea Ariesului sunt (mai bine-zis erau) greco-catolici destul de numerosi, la Ocolis nu este nici unul, in ciuda unei incercari de trecere la greco-catolicism facuta de preotii satului la sfarsitul veacului XVIII (1780). Protopopul de Posaga, Ioan Aron, impreuna cu cei doi preoti renegati au venit sa preia biserica din Ocolis pe seama greco-catolicilor. Se povesteste insa ca toti satenii, in frunte cu cantorii si crasnicii, i-ar fi asteptat pe tradatori in fata bisericii, interzicandu-le sa intre si declarand ca ei sunt romani de lege greco-orientala, ceea ce a facut ca incercarea de unire cu Biserica Romei sa ramana fara consecinte pe termen lung.
Puternica comunitate ortodoxa din Ocolis isi construieste in veacul al XVIII-lea o biserica de lemn (dupa 1726), mutata in satul Cacova Ierii cu ocazia construirii actualei biserici, desavarsita in 1910.
Din anul 1714 dateaza o conscriptie urbariala de mare importanta pentru intelegerea vietii si a structurii sociale a Ocolisului. Astfel, in respectiva conscriptie apar deja principalele nume de familie care se intalnesc si azi la locuitorii din sat (Berindei, Borfota, Borna, Brata, Branzei, Cimoca, Cocian, Coia, Cora, Corb, Coruta, Crisan, Curseu, Dan, Duma, Gaia, Giurgiu, Ioanici, Manciu, Micu, Mihut, Munteanu, Neamt, Poca, Popa, Popeiu, Radut, Rafaila, Sbanca, Turca, Terfea), lucru semnificativ in ceea ce priveste stabilitatea populatiei. Sigur ca existau adeseori casatorii exogame, dar acestea se faceau intotdeauna pe o baza care nu a variat foarte mult cel putin in ultimele trei secole. In conscriptia din 1714 sunt inclusi 116 capi de familie, ceea ce ar insemna ca in Ocolis traiau intre 500 si 600 de persoane.
sus
Participarea ocolisenilor la rascoala lui Horea

Tulburarile din zona Ocolisului sunt numeroase. Preotul ortodox Dumitru, dupa afirmatiile istoricului Stefan Metes, se implica activ in luptele duse de romani impotriva grofilor. Populatia din Ocolis participa la distrugerea si incendierea mai multor resedinte nobiliare unguresti. In 9-10 noiembrie 1784, o parte desprinsa din oastea lui Closca, intarita cu salciuani, posagani, ocoliseni, prada curtile contelui Sigismund Torotzkai din Salciua de Jos, Rimetea (Trascau) si Coltesti (Sangeorzul Trascaului). Mobilizarea ocolisenilor dureaza toata luna noiembrie, asa incat ii gasim implicati in uciderea vagmistrului (Wachtmeister) Bernath, petrecuta intre Ramet si Ponor. Rascoala este urmata de o represiune extrem de sangeroasa. Locuitorii satelor rasculate urmau sa poarte cusute pe spatele tundrelor furci taiate din panura alba, sub pedeapsa de 50 de bate: semn infamant, care aduce aminte si de alte practici condamnabile de acest tip, mult prea frecvente in istoria omenirii. Toti cei asupra carora planeaza banuieli ca ar fi participat la rascoala sunt anchetati (uneori sumar), torturati si de multe ori executati de autoritatile habsburgice.
sus
Organizarea sociala locala in sec XIX

Primul document important din secolul al XIX-lea relativ la viata din Ocolis este Conscriptia bisericilor si a preotilor neuniti cu Roma din 1805. Acest document se poate inscrie in seria documentelor similare din secolul XVIII si reliefeaza importanta comunitatii ortodoxe din Ocolis, care este desemnata ca ecclesia per se, ca biserica de sine statatoare, independenta de orice alta biserica. In aceasta perioada, in Ocolis traiau 227 de familii, iar in Runc 159 (cu tot cu vaduve). Este curios sa vedem ca fiecare dintre aceste doua sate avea doi preoti, numai ca Gheorghe Popovici, hirotonisit la Timisoara in 1782, slujea atat la Ocolis, cat si la Runc. In afara de Popovici, la Ocolis slujea Gligor Jurj, iar la Runc Gavril Jurj. Daca socotim numarul membrilor unei familii la 5, Ocolisul si Runcul impreuna aveau aproape 2000 de locuitori la inceputul secolului al XIX-lea.
Un registru de nasteri din perioada 1813-1852, pastrat in arhiva Bisericii Ortodoxe din Ocolis, da o imagine destul de clara a organizarii sociale. Societatea era diferentiata in mai multe stari (ca sa nu spunem neaparat clase), iar indicii de stare sociala erau dati uneori in limba romana, alteori in latina, din pricina constrangerilor administrative habsburgice: miser-sarac, servus, arator-plugar, agricola, vinicola, faur-cauaci, morar, lingurar, carbunar, cantor, campanator-crasnic, preot. Conform cu acest registru de nasteri, se poate afirma ca personalitatea cea mai importanta a satului in aceasta perioada este preotul, dat fiind ca era una dintre putinele persoane alfabetizate din comunitatea locala.
sus
Revolutia de la 1848

Cel mai important eveniment din secolul XIX, la scara intregii Transilvanii ramane Revolutia de la 1848-1849. In contextul acestui an revolutionar, Ocolisul isi regaseste importanta geo-strategica pe care o va fi avut in Evul Mediu. Dat fiind ca este primul sat pur romanesc de pe Valea Ariesului si ca in apropiere existau doua puncte strategice pe care ungurii le controlau (Iara, Rimetea-Coltesti), Ocolisul s-a bucurat de o atentie speciala din partea trupelor lui Avram Iancu. Pe firul Ariesului puteau sa vina soldatii unguri din Turda, iar pe la Iara si pe la Rimetea (Trascau) puteau sosi trupe unguresti dinspre Cluj respectiv dinspre Aiud, care urmau sa faca jonctiunea la Buru, ceea ce l-a determinat pe Avram Iancu sa-l trimita in zona pe unul dintre cei mai fideli oameni ai sai, preotul Simion Balint din Rosia Montana, care si-a instalat tabara chiar in Ocolis la inceputul anului 1849.
Dupa revolutie, o parte din locuitorii satului Runc trec dincolo de Cheile Runcului, intr-o regiune unde nu se aflau decat colibe pentru animale, si pun bazele satului Lunca Larga, caruia i se construieste si o biserica in 1859. Se incheie astfel miscarile de populatie care dau comunei Ocolis configuratia pe care o are pana in ziua de astazi.
sus

SATUL OCOLIS – ISTORIE SI ACTUALITATE
Discursul prof. Vasile Cosma la Aniverarea a 600 de ani de atestare documentara a satului Ocolis

Stimati invitati, onorata adunare, dragi elevi! Imi revine placuta sarcina de a va prezenta momentele cele mai importante, care au jalonat istoria satului Ocolis, din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre. Din modestele mele cercetari asupra istoriei Ocolisului- pot afirma cu siguranta – ca aceasta frumoasa asezare, cu oamenii ei minunati, are o vechime mult mai mare decat avem atestarea documentara de acum 600 de ani. Dovedesc aceasta fragmentele de ceramica si obiectele de fier care apartin neoliticului si epocii fierului descoperite in locurile numite Agre si Jidovina. In ceea ce priveste numele de Ocolis – acesta foarte probabil vine de la latinescul “oculta”, loc ascuns intre paduri. Dupa alti cercetatori denumirea vine de la cuvantul “ocol” , ingraditura pentru animale , lucru sustinut de-a lungul timpului , de faptul ca localnicii au fost intotdeauna mari crescatori de animale , vestiti pana azi in zona pentru numarul mare de oi si vite. In privinta vetrei satului Ocolis, aceasta a fost in vechime pe inaltimi, la poalele dealului Virvuiata, pe locul numit Agre, denumire latineasca care desemneaza, ogor, tarina . Aceasta toponimie clar de origine latina, se pastreaza neschimbata pana in zilele noastre. In acest loc si azi se observa destul de bine locul vechii biserici ale carei clopote, spune legenda, localnicii le-au ascuns intr-o fantana in momentul uneia din numeroasele navaliri barbare, ale primului mileniu si inceputul celui de-al doilea, pentru ca la intoarcere ocolisenilor acasa ele sa nu mai fie. Actuala vatra a satului Ocolis, este mentionata documentar in anul 1408, asa dupa cum afirma D. Csanski, in lucrarea “ Maghioroszag foldrajzan a Hunydisc Korabon “ publicata la Budapesta in 1913, Vol. 5, pag. 691 in care Ocolisul este mentionat cu apelativul de Aklos, de-a lungul timpului aceasta denumire apare cu mici modificari in diferite documente, dar isi pastreaza radacina de baza. In evolutia numelui la anul 1426 apare posesivul de Nagioklos si Kissoclos, primul Ocolisul Mare, despre care vorbim si cel de-al doilea Ocolisul Mic, care desemneaza satul Ocolisel, din comuna Iara Judetul Cluj, situate in valea vecina Ocolisului, pe valea Ocoliselului, cu hotare vecine si cu multe familii inrudite.
Satul Runc, care inseamna “taietura, curmatura” este mentionat documentar in anul 1733. Ulterior s-a format tot prin roire satul Lunca Larga, asezare in amonte de cheile Runcului, loc in care lunca pariului Ocolis, este mai larga.
Satul Vidolm. Cel de-al patrulea sat care apartine de comuna Ocolis la ora actuala, este satul Vidolm, care apare mentionat documentar la 62 de ani dupa Ocolis, in anul 1470, sub apelativul de Widal, apartinand la acea vreme de cetatea Trascau , Ocolisul, la momentul atestarii, apartinea de cetatea Iara, de-a lungul timpului fiind in posesia unor familii nobiliare maghiare ca Yaroy, Chende din Lupsa, Csani, Cereb, Bolgar, etc.
In decursul vremurilor care au urmat atestarii documentare, ocolisenii au participat activ, la marile momente ale istoriei, cum au fost rascoala lui Gh. Doja din 1517 dar mai ales la rascoala din 1784 a lui Horia, Closca si Crisan.. Ocolisenii impreuna cu vidolmenii se vor alatura oastei condusa de fiul lui Closca din Carpinis-Cimpeni, pe nume Ion, atacand cetatile Trascau si Valisoara, dupa care oastea se indreapta spre cetatea Aiudului prin Cheile Valisoarei.
Un alt moment istoric mult mai bine cunoscut este revolutia de la 1848 – in care romanii si ungurii s-au confruntat foarte dur in loc sa fie aliati contra dusmanului comun care era Imperiul Habsburg. Pentru a-i convinge sa inceteze ostilitatile si sa se alieze Ludovic Koshut cu Avram Iancu, marele nostrum revolutionar Nicolae Balcescu, in drumul sau catre Cimpeni pentru a se intalni cu Avram Iancu, va trece prin Ocolis, unde va poposi o noapte, fiind gazduit in casa Vartanestilor. Pentru Ocolis si Runc, ca de altfel pentru foarte multe sate romanesti, bilantul revolutiei a fost trist, traducandu-se prin faptul ca din Ocolis au murit 17 oameni ( 12 barbati si 5 femei)iar de la cele 202 familii din Ocolis, cat avea atunci satul s-au jefuit bunuri in valoare de 114638 resforinti, iar bani curati au fost luati de la oameni 4515 resforinti. De remarcat este faptul ca , preotul satului Ocolis, Petru Mezei, viitorul socru al preotului Nestor Manciu, care a fost si invatator, a reusit cu mari rugaminti, uzand de faptul ca pe conducatorul trupelor maghiare il cunostea de la scoala de la Turda, sa-i convinga sa nu dea foc satului, Ocolisul fiind printre putinele sate din zona care au scapat sa nu fie mistuite de foc. Pentru a nu spune nimanui de cele intamplate ( a se intelege a nu-i trada) – sub amenintarea sabiilor si intre pusti a fost pus sa jure – juramant pe care l-a tinut pana la moarte. Dupa revolutia de la 1848, in Imperiul Habsburgic, din care facea parte si Transilvania a urmat o perioada de liberalism constitutional - fapt care il putem remarca si in viata locuitorilor din Ocolis, caci incepand cu anul 1850, apare prima scoala in sat – intr-o casa private, a cantorului apoi a invatatorului satului Toma Varga cel care intocmeste si manualul cu care copii invatau la scoala un abecedar. Un alt moment remarcabil este razboiul I mondial, intre 1914-1918, pe care noi il putem numi Razboiul pentru reintregirea neamului romanesc. Romania intra in razboi din vara lui 1916 alaturi de Antanta (Anglia, Franta si Rusia cu scopul de a alipi teritoriile aflate sub stapanire straina, Transilvania, Bucovina si mai apoi Basarabia. Facand parte din Imperiul Austro-Ungar, romanii din Transilvania au fost nevoiti sa lupte contra armatelor Antantei. La razboi au participat de la Ocolis un numar mare de oameni, respective peste 180 de barbati. Cei ramasi acasa, nici ei nu au fost crutati, fiind fortati la diferite munci de statul austro-ungar. Astfel notarul cercual Simion Iaziu, si-a atras ura oamenilor datorita comportarii urate fata de ocoliseni – cum era de exemplu faptul ca nu le dadea petrol si tabac daca nu-I dadea oamenii mita: branza, unt, miel, etc. iar din recuirate –bucate, nutret - nu dadea numai la cine voia el. Purtindu-se brutal si cu soldatii care se intorceau de pe front (unii cu idei bolsevice), acestia in noaptea de 10 novi. 1918 pe la ora 10 seara, “o ceata de vidolmeni in societatea ocolisenilor”, au navalit cu securi in mana, in casa notarului, incercand sa-l omoare. Acesta a scapat fugind, dar rasculatii distrug cu securile usile, geamurile, mobilierul si au ars intreaga arhiva, documentele a 4 comune, cartile funduare, cadastrul, matricolele, banii si au jefuit magazinul de bucate. Daunele au fost estimate la 800000 coroane. Fiind revolutie in toata tara, dupa intoarcerea ocolisenilor de la Marea Adunare Nationale de la Alba Iulia, de pe 1 decembrie 1918 , se va infinta si la Ocolis la 2 Decembrie 1918, Garda Nationala, cand dupa slujba de la biserca, cu toata solemnitatea si tot poporul s-a sfintit stegul tricolor si la cererea preotului Nestor Manciu, Garda a depus juramantul de fidelitate fate de Sfatul National si regale tarii, Ferdinand I. Garda a activate pana in martie 1919, cand s-a organizat primaria comunala si jandarmeria . Din cei 180 de barbate participanti la primul razboi mondial - 34 de barbati nu s-au mai intors, parte morti pe campul de lupta, parte disparuti. Al doilea Razboi Mondial. La 22 iunie 1941, Romania intra in razboi alaturi de Germania contra Uniunii Sovietice, pentru eliberarea Basarabiei pe care o ocupasera abuziv in iunie 1940. Armata romana face frontul de est, pana la Stalingrad, dupa care urmeaza retragerea pana in Romania . La 23 august 1944 guvernul maresalului Ion Antonescu este arestat iar regale Mihai anunta intoarcerea armelor contra Germaniei naziste in conditiile inaintarii armatelor rusesti si romane in Transilvania, se produce in timpul retrgerii hortisto-germane, patrunderea unei coloane maghiaro-hortiste de la Buru pe Aries in sus pana la Posaga fiind oprita aici coloana dusmana, de armata romana care cobora de la Campeni pe Aries in jos. Ocolisul a fost ocupat in 6 sept 1944 iar eliberarea lui s-a facut in urma luptelor duse de armata romana in zilele de 10 si 11 septembrie 1944 . In 10 septembrie 1944, ungurii atacand de la Agre si pe paraul Cristaneasa, ii imping pe romani pana la Colnice (Trauasul Hasului), ca apoi in 11 septembrie , din nou au fost scosi din sat printr-un atac puternic al armatei romane. Ultimele rezistente sunt respinse in 12 septembrie de pe Varfuiata , urmand apoi eliberarea Vidolmului. Stricaciuni mari nu au fost in Ocolis, doar scoala a fost lovita de un proiectil de brand care a produs stricaciuni la acoperis, pereti si toate geamurile au fost sparte. Victime ale luptelor din sat au fost profesorul Andreiu Straja, lovit de o schija de obuz si Ioan Cocean care a fost impuscat in cimitir. In luptele de la Ocolis au cazut si soldati romani si unguri, a caror trupuri au fost ingropate acolo unde au cazut. Bilantul razboiului asa dupa cum este mentionat si pe monumental eroilor din centrul comunei este de 14 morti. Perioada postbelica a fost o perioada de grea incercari pentru unii dintre ocoliseni. In incheiere aducem un pios omagiu pentru toti ocolisenii care in diferitele momente ale istoriei, au platit cu jertfa suprema – libertatea si democratia de care ne bucuram astazi.
sus


In ce priveste numele de Ocolis – acesta, foarte probabil vine de la latinescul “oculta”, loc ascuns intre paduri. Dupa alti cercetatori denumirea vine de la cuvantul “ocol” , ingraditura pentru animale , lucru sustinut de-a lungul timpului , de faptul ca localnicii au fost intotdeauna mari crescatori de animale , vestiti pana azi in zona pentru numarul mare de oi si vite..... Actuala vatra a satului Ocolis, este mentionata documentar in anul 1408, dupa cum afirma D. Csanski in lucrarea “ Maghioroszag foldrajzan a Hunydisc Korabon “, publicata la Budapesta in 1913.
prof. Vasile Cosma in discursul la aniverarea a 600 de ani de atestare documentara a satului Ocolis


Dezvelirea placii comemorative a 600 de ani de la prima atestare documentara a localitatii Ocolis (1408-2008)
 



Ocoliseni in costume populare


Biserica ortodoxa din Runc


Monumentul eroilor din centrul localitatii Ocolis



 

 

Achizitii publice Declaratii de avere Hotariri ale Consiliului local Opinia cetateanului